Pești din Marea Neagră

Dulgher-ul face parte din supraclasa pestilor ososi, subclasa neopterygii, ordinul zeiformes, familia zeidae.

Pesti din ordinul zeiformes sunt pesti cu corpul foarte inalt si puternic turtit lateral, acoperit cu solzi ctenoizi, mai rar nud. Linia laterala este continua, foarte curbata, paralela cu linia spatelui. Are 4 radii tepoase. Ochii ii are foarte mari, gura patratica cu dinti marunti, pe falci, prevomer si palatine. Ordinul cuprinde 3 familii, dintre care una si in Marea Neagra.

Lungimea dulgherului este de 30 , 60 de cm. Corpul mai mult sau mai putin rombic, inalt, acoperit cu solzi mici cu striuri concentrice. Mandibula este mai lunga decat maxila. Gura este dotata cu dinti mici cu striuri concentrice. Mandibula este mai lunga decat maxila. Gura cu dinti mici prezenti si pe cerul gurii. Ochii sunt asezati catre partea de sus a capului. Narile sunt foarte aproape de ochi. Pe gat, are doua randuri de tepi mici. Spatele are culoarea cafenie-galbuie cu laturile galbui. Abdomenul este argintiu. De fiecare parte a corpului are o pata neagra, cu reflexe violacee, cu o margine mai deschisa.

Traieste aproape de fundul apei, la adancimi dee85-155 de metrii, hranindu-se cu pesti si crustacei. Reproducerea are loc prin lunile decembrie-februarie. Ouale sunt pelagice. Este raspandit pe coastele europene ale Atlanticului. Din Mediterana trece in Marea Neagra unde este destul de rar intalnit.

In apele Marii Negre care scalda litoralul nostru, ca de altfel in intreaga zona de coasta a Marii Negre si Marii Azov, traieste Zarganul. Denumirea populara de "stiuca de mare" vadeste asemanarea lui cu stiuca. Spre dosebire de aceasta, are corpul lung, zvelt, foarte subtire si aproape cilindric. Botul este si el mai lung, cu falca inferioara proieminenta si fara dinti, care se gasesc numai pe falca superioara. Coloritul este verzui-albastrui pe spate, argintiu pe laturi si pe burta. Oasele sunt verzi. Hrana si-o aduna de la suprafata apei, din cardurile de hamsii, aterine si pui de chefal. Se reproduce din aprilie pina in septembrie, femela depunind 3 000-4 000 de icre. Zarganul ofera posibilitatea de a fi pescuit fara cirlig, ci numai cu ajutorul unor ciucuri din fire de matase rosie prinsi de o struna de care se agata lesne.

Distributia lui geografica include Estul Atlanticului si Marea Mediterana.
Isi duce viata si vaneaza in stratul de suprafata al apei, de cele mai multe ori la mai putin de o jumatate de metru adancime.
Poate ajunge pana la 1m lungime si 1 kg greutate.

Guvidul negru este raspnadit in tot Atlanticul, Mediterana, Marea Neagra si Marea Baltica. Prefera aglomerarile pietroase si zonele acoperite cu iarba de mare. Se hraneste cu crustacee, moluste, creveti, pestisori etc.
Dimensiune maxima 20 cm. 

Labanul (denumit si chefal de catre localnici) este o specie care traieste aproape in toate marile si oceanele din zonele tropicale si subtropicale, in Romania se gaseste de-a lungul intregului litoral si patrunde si in aproape toate lacurile litorale (Razelm-Sinoe, Zmeica, Tabacarie, Tatlageac, Mangalia).
Corpul este alungit, gros, capul mare, comprimat dorso-ventral. Ochii sunt prevazuti cu pleoape adipoase bine dezvoltate, translucide, care acopera globul ocular aproape in intregime, lasand pupilei numai o deschidere verticala foarte redusa, ceea ce este caracteristic speciei. Gura este mica, terminala, cu buza superioara putin ingrosata. Corpul este acoperit cu solzi mari, dintre care cei din regiunea capului si de pe dorsala sunt prevazuti cu niste canale, iar cei de pe cap au si niste mici tubulete. La baza inotatoarelor pectorale se afla cate un solz mare si dur.Spatele labanului este cenusiu-brun-albastrui cu reflexe aurii, iar pe laturi se vad 12 dungi longitudinale, dintre care 7-8 se intind pana in regiunea dorsala. Abdomenul este argintiu. De multe ori la baza pectoralei se vede o pata neagra. Dorsalele si caudala sunt cenusiu-verzui, ventralele albe, iar pectoralele si anala cenusiu deschis.

 Stavridul-traieste in Marea Neagra si Azov si in timpul iernii in Marea Marmara. In Marea Neagra se gaseste rasa "ponticus".

 Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se intind si pe cap, si pe opercule. Capul este ascutit, gura mare, terminala, cu numerosi dinti marunti si conici. Ochii pestelui sunt mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata. Pe partea superioara a capului, de la bot si pana la prima aripioara dorsala, se intinde o creasta foarte ingusta. Pedunculul caudal este scurt si gros. Prima dorsala este scurta, cea de-a doua, lunga. Linia laterala are o curbura in dreptul radiei a 2-a sau a 3-a a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a 7-a sau a 8-a. Scuturile liniei laterale din partea posterioara a corpului sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi. Toti tepii formeaza o carena orizontala zimtata pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei. La capatul anterior al liniei laterale se desprinde a doua linie, secundara, lipsita de scuturi, care se termina sub prima radie a dorsalei a 2-a.

Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu luciu metalic foarte puternic si cu pete mai intunecate, slab conturate. Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee. Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pata neagra, inotatoarele sunt incolore.

SARDEAUA- Traieste in zona de est a Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra, iar pe litoralul romanesc, in partea sudica.

   Corpul pestelui este alungit, gros, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, care lipsesc pe cap. Ochii sunt mari, cu pleoapa adipoasa puternic dezvoltata in partea posterioara a ochiului. Gura este mica, oblica. Dorsala pestelui este albastra deschis, laturile si ventrala argintii. Pe opercule are cate o pata aurie.

Scrumbie albastra-Lungimea obisnuita 17-30cm, exceptionala 50cm.
 Greutate obisnuita 100g, exceptionala 300-700g.
 Nu are absolut nimic in comun cu scrumbia de Dunare, aceasta facand parte din alta specie.
 Are corpul plin, alungit, aproape cilindric, acoperit cu solzi marunti, capul mare, fara solzi, gura mare, terminala, oblica, cu dinti slab dezvoltati. In urma colturilor gurii are o taietura triunghiulara. Pleoapa adipoasa nu acopera pupila ochiului. Linia laterala este in zig-zag, nu are vezica inotatoare.
 Pe partea superioara acorpului este albastra-verzuie cu straluciri metalice si numeroase dungi transversale sinuoase cu aspect zebrat. Laturile sunt albe, cu luciri rozalii. Burta este alba.
- Scrumbia albastra este migratoare, nu suporta variatiile de temperatura. Traieste in regiunile sudice ale marii, la adanc. Se aduna in bancuri, apropiidu-se de coastele de la N si N-V ale marii, cand apa ajunge la 8°C, stand aici daca temperatura nu creste mai mult de 16°C, pentru a se ingrasa. Se apropie si se departeaza de aceste coastein raport cu temperatura si curentul de apa dulce. O mica parte din ele stau tot timpul anului in Marea Neagra, iernand aici fara a se reproduce. Majoritatea soseste primavara, pe la jumatatea lunii mai, din Marea Marmara, completand migratiunea cardurilor stabile din Marea Neagra. Cand vin, sunt foarte slabite. Se hraneste cu pesti, crustacei si moluste.
 Pescuitul scrumbiei albastre incepe primavara, se face cu taparina simpla sau cu lanseta, folosindu-se pentru aceasta cateva muste intrbuintate si la taparina cu plumb la capatul firului.
 Lungimea minima admisa a scrumbiei albastre ce poate fi retinuta dupa capturare este de 23 cm.

VIAŢA  ÎN MAREA NEAGRĂ:

             În Marea Neagră se varsă fluviul Dunărea, dar şi alte fluvii. Aceste fluvii aduc mari cantităţi de apă dulce. Apele mai puţin sărate de la suprafaţa mării, precum şi pătrunderea luminii Soarelui până la o anumită adâncime, favorizează dezvoltarea vieţuitoarelor.
       În mare trăiesc: melci, meduze, crabi, peşti, delfini şi chiar rechini mici.
       Pe ţărmul mării se întâlnesc păsări marine: pescăruşii, cormoranii şi rândunicile-de –mare.
       Cele mai răspândite plante marine sunt algele.

IMPORTANŢA MĂRII NEGRE ŞI A LITORALULUI ROMÂNESC:

Apele Mării Negre sunt bogate în peşti. Pescuitul se face cu ajutorul unor nave special amenajate.

      Marea Neagră este o cale de transport pentru mărfuri şi pentru persoane. Se asigură legături comerciale cu alte ţări.
      Portul Constanţa  este cel mai mare port românesc, fiind considerat poarta maritimă a ţării.
      Din subsolul mării se extrag zăcăminte de petrol şi gaze naturale cu ajutorul unor platforme marine moderne (Platforma Năvodari).
      În staţiunile de pe litoralul românesc s-a dezvoltat foarte mult turismul.
       Staţiuni: Mamaia, Eforie, Mangalia, Năvodari, etc.
     Hotelurile, sanatoriile, nisipul fin al plajelor atrag numeroşi turişti care vin aici să-şi petreacă vacanţa sau aă-şi refacă sănătatea.
      Băile de soare, făcute cu prudenţă, precum şi băile în apa sărată, fortifică organismul.
     POLUAREA

Poluarea mediului este distrugerea echilibrului ecologic natural prin materiale si substante toxice.

-    Care sunt efectele poluarii?
-    Care medii pot fi poluate?
                         Cum credeti ca se polueaza?

1. Solul:

- aruncarea gunoaielor la întâmplare;
- îngrasaminte chimice în agricultura;
- detergenti;
- insecticide folosite contra daunatorilor;
- ploi acide;
- accidente industriale;
- putrezirea unor animale;
- incendii;
- deseuri agricole si industriale.
       2. Apa:
- substante poluante aduse prin spalarea solului;
- resturi animale si vegetale;
- ape menajere evacuate în ape curgatoare;
- accidente navale cu scurgeri de petrol (Marea Neagra);
- deversarea resturilor industriale;
- ape fierbinti din termocentrale.
         3. Aer:

- gaze;

- fum;

- praf;
- cenusa.

4. Alte tipuri de poluari:

Sonica - poluarea prin zgomote puternice de orice natura.

Naturala: cutremure, vulcani, uragane, incendii, inundatii, fulgere, furtuni, vânturi.
              Pe harta României - localitati si zone cu mare risc de poluare: Tg. Mures, Onesti, Fieni, Medgidia, Bicaz, Râmnicu Vâlcea, Doicesti, Dunarea.
       Masuri de protectie:
-  sa învatam, înca de mici , cum sa pastram curatenia;
-   sa nu rupem plantele, ci sa plantam cât mai multe;
-    sa nu aruncam deseurile la întâmplare;
-   sa nu facem zgomot mare;
-     sa colectam hârtia si sa o ducem la centre special amenajate;
-     sa nu aruncam gunoaie în apa;
-    sa nu provocam incendii etc.

               Marea Neagra este o importanta cale navigabila, legand regiunile riverane cu Marea Mediterana si prin aceasta cu oceanul planetar. 
Principalele porturi: Constanta, Odesa, Herson, Tuapse, Novorossiisk, Poti, Batumi, Trabzon, Sinop, Varna, Burgas.

Litoralul Marii Negre constituie o importanta zona balneoclimatica; de-a lungul s-au dezvoltat numeroase statiuni de renume international: Mamaia, Eforie, Mangalia, Yalta, Soci, Suhumi, Batumi, Varna. 
Litoralul romanesc al Marii Negre prezinta aspecte diferite. In nord, de la gura de varsare a bratului Musura si pana la Capul Midia (cca. 150 km), tarmul este jos, pe alocuri instabil, nisipos, cu dune si cordoane litorale, cu plaje largi. La sud de Capul Midia pana la granita cu Bulgaria, tarmul este inalt si abrupt (faleza), sapat in loess si depozite sarmatice, prezentand numai din loc in loc plaje (Mamaia, Agigea, Eforie Nord si Eforie Sud, Costinesti, Mangalia). Faleza a fost amenajata prin taluze de verdeata si diguri. Plajele litoralului romanesc al Marii Negre prin expunerea lor estica si prin nisipul fin, sunt foarte cautate in Europa.
Clima litoralului romanesc al Marii Negre este temperat-continentala, cu usoare influente marine. Variatiile anuale si diurne ale temperaturii aerului sunt mai moderate decat in restul tarii (70 - 80 de zile de vara). Precipitatiile atmosferice sunt foarte variabile si se produc la intervale mari (400 - 700 mm annual). Vecinatatea marii si a uscatului favorizeaza formarea brizelor. Litoralul romanesc al Marii Negre este supus iarna viscolului (vanturile de nord-est). De-a lungul litoralului se pot deosebi doua nuante climatice:

- la nord de Capul Midia, evaporatii puternice ziua (Delta Dunarii si Complexul Razelm), care asigura umezirea aerului si duc la scaderea amplitudinilor termice
- la sud de Capul Midia, regimul temperaturii aerului este mai moderat si cu caracter marin mai pronuntat; vara, temperatura aerului este mai coborata decat in nord, iar iarna este mai ridicata.

Din cele mai vechi timpuri Marea Neagra a constituit o cale de legatura prin intermediul careia populatia bastinasa din regiunile pontice a intrat in contact cu cultura miceniana. Incepind din sec. al VIII-lea i.e.n. pe tarmurile Marii Negre colonistii greci (care o numea Pontul Euxin) au intemeiat un numar de orase (Phanagoria, Kimmerike, Apolonia Pontica, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia, Panticapaion, Dioscurias, Phasis, Trapezunt, Sinope, Heracleea Pontica, etc.) care au avut un important rol economic, politic si cultural contribuind la grabirea procesului descompunerii comunei primitive la triiburile locale. Dupa expeditia lui Pericle in Pont (437 i.e.n.) un rol preponderent in viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut orasul Atena. Mai tarziu, in anul 88 i.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea, Eupator, devenise carmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii Negre (cu exceptia Bitiniei), reprezentand o amenintare serioasa pentru influenta romana in Orient. La mijlocul secolului I i.e.n., Burebista, conducatorul statului dac incepator, si-a intins stapanirea asupra tarmului stang al Marii Negre, cuprins intre Nistru si Apollonia Pontica. Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa in provincia Moesia in anul 46 e.n. orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre (Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel in stapinirea Romei, cunoscand o noua perioada de inflorire economica si culturala (perioada romana). Dominatia romana in bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romano-bizantina (in secolele IV - VII e.n.), care, pentru a-si mentine stapanirea drumurilor comerciale din Marea Neagra, a trebuit sa infranga rivalitatea statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe cea a cnejilor rusi. Dupa cucuerirea Constantinopolului de catre cruciatii apuseni (1204), pe litoralul de sud al Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din aceeasi perioada a inceput si patrunderea negutatorilor genovezi si venetieni, care pana la cucerirea turceasca si-au instituit monopolul comercial in bazinul Marii Negre. La sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea, Marea Neagra constituia hotarul estic al Moldovei si al Tarii Romanesti. Dupa caderea Caffei, trecerea Crimeei sub suzeranitatea turceasca (1475) si caderea Chiliei si a Cetatii Albe in mana turcilor (1484), aproape intreg litoralul Marii Negre se afla in stapanirea Imperiului Otoman. In urma razboaielor ruso-turce din secolele XVIII - XIX, stapanirea turceasca s-a restrans continuu, pana ce, in urma primului razboi balcanic, in 1912, stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele riverane a capatat aproximativ configuratia actuala.

In Marea Neagra traiesc circa 1.500 de specii de animale, in special nevertebrate, pesti (dintre care au mare importanta economica scrumbiile, palamida, hamsiile, stavrizii si in special sturionii, cu specii care exista numai in Marea Caspica, in Marea Neagra si in mai mica masura, in Marea Mediterana: morunul, nisetrul si pastruga), delfini si chair cateva foci in regiunea Capului Caliacra (Bulgaria).